…din vaginul cu scarmaz cu greu se dezvirgineaza iesirea…
Intr-o vezica umpluta traieste fiinta, fiindu-i frica sa se pise gandindu-se la pietrele de pe rinichi. Acreala nu v-a reusi sa iasa din sistemul puturos si gelatinos, ficatul neputand a trece peste cremozitatea sa. Stomacul arzand tot cacatul ingerat face ca respiratia de dimineata sa puta a sulf iar hidrogenul ajungand in cap provoaca necroza neuronala ce duce la lacrimile mazgoase si verzi. Interiorul degradandu-se prin futaiul scatofil al procesului de oxidare, ramane nevazut prin pelicula de scrot taiat uniform. Iar in acea vezica sperma se imbina cu enzimele, spermatozoizii cautand iesirea spre infinit, pula avand capul cusut oprind trecerea. Cand colonul ajunge a se fisura, bacteriile si larvele patrund in organism, traversand lumea organismului inchis, ajungand la creier unde elibereaza fecale, obligand astfel fiinta sa gandeasca limitat doar imagini fecalizate, in fumul putoarei de hoit bacterian. Mancarimea din interiorul anusului este tratata prin folosirea unei panze de bomfaier ce duce la ruptura totala si largirea maxima a gaurii negre, a ochiului maro acum devenit rosu, parca injectat de cannabinoizi sau de deliranti. Cand corpul se transforma in morfina, atunci se stie ca fiinta devine un instrument transcendental…