Se ridica iar tartanul de pe curul puturos si iar trage o basina ca doar altfel n-are rost…

Ia cu el vreo trei flacai, pularai, smardosi de fel in lumea lor rectala si trag ei la maseaua cariata, impuroiata de zici c-a fost cacata de-un spiridus al leprei preputului flambat in tarie de bihor.

Si ies ei in centru ca niste tarani respectati si beau pe o banca plina de cadouri de la porumbei, lang-un tomberon uitat de tehnicienii in salubritate.

Beau si ei ca oamenii normali trei peturi de Noroc la 3L si se simt in paradisul clismei si a colonoscopiei.

Futalaii ce sa faca neavand tigari de tras in pieptul spart de praful depus pe ei stand pe Facebook toata ziua.

Se uita-n stanga si in dreapta si vai, vai! Ce vad ei?

Un chistoc cu prea mult tutun intr-un cacat lichid de chiuaua, imputit de-atata vreme stat la macerat.

Il ridica eu cu mila si cu sange-n coaie zic “Baieti! Acum suntem bastani! Fumam mai ca unchiu Parnaian!”

Si aprind eu chistocu’ si cu lacrimi in ochi trag in piept fecale metalizate vaporizate in crangul parului din nas, oferind placeri ascunse celor mai ascunsi de scatofilie.

Si dupa ce fumeaza ei acolo razand ca pulile la flocii de la pizda cand le intra-n gaurica, sar sa faca o baie bine-meritata in Sfanta Dambovita.

Si se lafaie ca broastele in sapun cu sare pana se varsa canalizarea Bucurestiului plina de dulceturi pline de aere si importanta peste ei.

Si asa au murit racanii preafericiti in cultura civilizatiei romane Bucurestene preabune si bucuroase.