Si sa continui… tot pe-acolo era un sandilau ce se caca larve de molie si cand se constipa larvele se transformau in molii si ii zburau din cur, ca doar e misto cand te gadila aripile moliilor la gaura curului, e mirobolant chiar.. Si merge basinosul prafuit pe un drum ciocarlit si priveste in urma desi ‘niezau i-a zis sa nu se uite caci cel ce se va uita in urma va primi diaree de cal peste muie… si observa ca nu diaree de cal primeste ci diaree de iguana, verde si draguta cu gust de broasca testoasa si coaie de bou mirosind a pula nespalata si a piele inchegata pe flocii de la coaie, tocmai buna de facut supa din ea. Stergandu-se si lingandu-se de diaree, sandilaul merge si tot merge si ajunge la un rau de sperma si lichid menstrual, fantastic de inchegat.. acesta este raul labagiilor; toti labagiii din lume vin si fac o laba in acest rau, mentinandu-i cursul si ajutand astfel la hidratarea oamenilor ce beau din acest rau. In ultimul ragaz dupa festinul iguanatic omul incearca a sari peste rau, basind praful de molie cu o putere uluitoare, din pacate nu prea uluitoare, ajungand a zbura doar pana la jumatatea raului, cazand in cea mai inchegata sperma si in nas intrandu-i cel mai sangeratic lichid menstrual. Pacat de omul fericit cu lindeni in urechi si larve de molii in cur, a sfarsit fericit in bautura lui zilnica, bautura lui preferata.. cum poti sa mori mai bine?